Era seara. Vorbeam de zeci de minute bune. Atitudinea din jurul meu era superficiala si oricat incercam sa explic logic, era in zadar. Ea stia ca vreau sa fac un bine insa rabdarea ma parasea. Se apropie de mine, ma stranse de mana si, din priviri, imi ceruse sa o urmez. M-a scos din aglomeratie, eram singuri, era liniste; o liniste aburinda. Imi puse capul pe sanii ei, incepuse sa ma mangaie delicat pe urechi si obraji. Ma saruta pe crestetul capului si zise simplu:
-Te linistesc eu!
Ma simteam depasit de ea. Orice atitudine am avut in jurul ei in ultimul timp, orice i-am spus, ea a fost persoana potrivita la momentul potrivit. Am revenit si le-am spus tuturor o minciuna, sa pot pleca mai repede. Ea zambea. Ne-am intors in Locul Nostru Special. Ne-am cufundat in intuneric, in simtiri, in emotii, in bucurii. Ne-am cufundat intr-o noapte blanda....Si, a reusit sa ma linisteasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu