Acum gandesc turquoise...Nu stiu de ce;
asa simt. De cand existi in viata mea, s-au schimbat foarte multe lucruri, in
bine, normal. Ceea ce aveam nevoie, acum am. Suflul tau, gandurile tale...Chiar
daca uneori te simt departe...Toate astea ma incalzesc...Ai aparut in viata mea
intr-un moment cum nu se poate mai potrivit si tu stii foartea bine de ce. Acum
esti ca si ceva vital pentru spiritul meu, pentru constiinta mea. Poate ca si
eu sunt persoana de care aveai nevoie in viata asta, sa te inteleg si sa am cea
mai mare grija din lume de tine, pentru ca si tu ma faci sa fiu, acum, cel mai
fericit dintre pamanteni. Am inceput sa urcam “scarile” treapta cu treapta,
tinandu-ne de mana cu o incredere “oarba”...dar aceasta “orbire” s-a dovedit,
pentru noi, a fi ceva SUPERB. Nu credeam ca, in atat de putin timp, se poate
intampla povestea care se desfasoara acum intre noi, intre vietile noastre,
intre sufletele noastre si impreuna cu visele noastre. Nu am ezitat nici o
clipa sa ma desfasor fata de tine asa cum sunt eu, cu defecte si calitati, sa
fac tot ce pot ca relatia sa se dezvolte, sa ne fie bine. Tu m-ai surprins, pentru
ca nu ai refuzat absolut nimic..Din contra, oferi mai mult decat imi puteam
dori de la un “suflet de floare”. Ai ceva ce poate unii nici nu isi imagineaza
ca exista. Ai ceva ca ma face fericit. Esti blanda, esti mereu cu zambetul pe
chip, exact ca un Soare care ma face sa cred in lucruri fanstastice. Imi place
de tine pentru ca putem sa petrecem in bucatarie momente pe care mi le doream
dintotdeauna... Imi place de tine pentru ca adori sa te plimbi prin cat mai
multe locuri si sa fotografiezi, ca un artist inteles doar de partenerul de
alaturi...Imi place de tine pentru ca esti TU, in toata splendoarea ta si te
ador pentru ca existi...E foarte mult de scris...Restul ti-l soptesc la ureche
la urmatoarea imbratisare...Dumnezeu sa te binecuvanteze! La Multi Ani, Ingerul
Meu! :*
miercuri, 13 iunie 2012
joi, 10 mai 2012
Rugamintea
L-am rugat pe Dumnezeu
Sa-mi dea putere;
Dar El m-a facut slab
Ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
L-am rugat sa ma ajute
Sa fac fapte mari;
Dar El m-a micsorat
Ca eu sa fac fapte bune.
L-am rugat sa-mi dea bogatia
Ca eu sa fiu fericit;
Dar El m-a facut sarac
Ca eu sa devin intelept.
Sa-mi dea putere;
Dar El m-a facut slab
Ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
L-am rugat sa ma ajute
Sa fac fapte mari;
Dar El m-a micsorat
Ca eu sa fac fapte bune.
L-am rugat sa-mi dea bogatia
Ca eu sa fiu fericit;
Dar El m-a facut sarac
Ca eu sa devin intelept.
sâmbătă, 3 martie 2012
Ghiocelul
Inca sunt uimit de ce a reusit sa faca fosta ta colega. E incepatoare, se misca incet...Totusi 2 ore! Imi aduc aminte ca razi de mine cand toc varza si imi ia atat de mult timp dar ..acum vin si ma gandesc de ce 2 ore?...Am gasit raspunsul, astazi, dupa-amiaza, cand m-am intors langa tine. Tu pentru mine esti aceeasi, cu orice culoare la par, cu kilograme in plus sau in minus...Am aceeasi dorinta, aceleasi simtiri, aceeasi pulsatie a iubirii ce ti-o port...Si totusi azi mi-ai provocat o bucurie neasteptata ca ti-ai schimbat look-ul. Mi-ai spus la telefon cum arati dar se pare ca nici macar nu am incercat sa imi imaginez. Mi-a placut reactia ta si uimirea de pe fata ta, zicandu-mi ca tu nu ai facut absolut nimic. DA! E firesc! Nu ai facut nimic deosebit; ai facut un lucru obisnuit. Inseamna ca eu sunt mai indragostit de tine mai puternic ca ieri si mai calduros decat in urma cu cateva zile.
Am plantat un ghiocel. L-am udat. L-am tinut intr-un ghiveci la fereastra, binecuvantat de lumina. Azi a rasarit!
Am plantat un ghiocel. L-am udat. L-am tinut intr-un ghiveci la fereastra, binecuvantat de lumina. Azi a rasarit!
vineri, 24 februarie 2012
Fabricat de ... Dragobete!
24 februarie 2012, ora 00:23. Te-am lasat sa adormi linistita, am deschis laptopul si ma gandesc ce sa scriu despre “Dragobete”. Pentru noi e o zi ca oricare alta insa, trist dar adevarat, pentru foarte multi din jurul nostru, e o zi care nu exista. Stau si ma intreb, oare cati mai inteleg, cu adevarat, “DRAGOSTEA”? In jurul nostru se desfasoara niste concepte irationale, lipsite de valori, lipsite de esenta... concept care acapareaza din ce in ce mai multa lume; Orbeste, multi cred ca e normal sa faca anumite lucruri insa, atunci cand se inseala, e deja mult prea tarziu...
Mi-ar placea ca un Inger sa te binecuvanteze in acest moment, sa visezi zambind si eu sa pot scrie, cu usurinta, totul despre visul tau. Insa acest lucru e dificil; Nu e imposibil. Ai inceput sa ma cunosti si stii foarte bine ca, de la zi la zi, invat sa iti deslusesc visele; acele vise pe care le ai atunci cand esti treaza.
Nu stiu... Astazi ar trebui sa te “botez” Dragobeta mea... insa ceea ce se ascunde in spatele oricarui alint, tu stii deja si, repet, pentru noi e o zi ca oricare alta, pentru ca Tu esti Sarbatoarea Inimii Mele.
“Dragobete Fericit!”, draga mea... Sa nu incetezi niciodata sa zambesti! Iti multumesc ca ma tii strans de mana si ca pasesti pe trepte cu aceeasi hotarare ca si a mea. Mai e mult de urcat... E cea mai frumoasa parte, insa atat de departe... Important e ca am inceput... Si, asta e tot ce conteaza!
joi, 16 februarie 2012
...pentru ca Ingerii sunt printre noi!
Nu am facut nimic deosebit. Ne-am cunoscut intamplator, asa cum se cunosc doi tineri la varsta noastra. Nu m-ai atras la inceput. Mi-a placut ca ai pasiunea desenului... Pe parcurs am descoperit si descopar ca esti acel CINEVA SPECIAL de care am nevoie si de multe ori credeam ca nu mai exista. Esti un suflet inocent, un artist creat din zambete si sperante; un artist care m-a primit in schita sa si acum ma creioneaza. Ai fi putut foarte bine sa iti vezi de viata ta, sa nu ma bagi in seama, sa iti continui viata ta, diferita de ceea ce traiesti acum, cu mine. Stiu ca inca mai ai acea teama, dar e doar acea teama... Iti spun intotdeauna ca o vom invinge impreuna si daca tu vei crede in noi, totul va fi bine. Ai aripi nepatate de noroiul din jurul tau. Ai rasarit pe lumea asta ca o floare si ai crescut catre Soare. Ai avut si momente cand vremurile au fost mai innorate dar ai indurat natura capricioasa. Nu am cuvinte sa iti multumesc. Ceea ce se intampla intre noi e scris, intr-o forma sau alta, in mii de romane de dragoste ratacite prin lumea asta larga insa noi suntem unici, suntem acum, PREZENTUL. Prezentul meu esti tu...Stii, imi spuneai ca fiecare trebuie sa fie centrul universului sau, sa se protejeze de suferinta, sa aiba grija, in primul rand de viata sa; insa ai observat ca eu iti arat, cu adevarat centrul universului, centrul fericirii...Stii ca nu pot face toate singur si stiu ca nu ma lasi nici tu sa fac singur...Stau si ma intreb, daca ma ajuta un Inger sa iubesc, oare ce se intampla? Hai ca te sun, sa aflu acum! Raspunde!
marți, 14 februarie 2012
Renasterea sufletului...
"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."
Gabriel Garcia Marquez
''Valentine's Day 2012''-Mama, nu mai sunt singura!
...Ai spus, zambind timid, inocent, asa cum imi place mie. Ea avea lacrimi in coltul ochilor. Si-a dorit dintotdeauna ca cineva sa iti poarte de grija, sa se gandeasca la tine, sa iti ofere afectiune, mangaieri si, cel mai important, sa te inteleaga.
Chiar daca nu era o zi de lucru si poate as fi vrut sa mai lenevesc in pat dupa ce a sunat alarma de la telefon, m-am ridicat brusc, mi-am facut patul, m-am dezbracat in boxeri si m-am spalat bine cu apa rece ca gheata, sa ma revigorez, sa ma trezesc cu adevarat. Astazi m-am hotarat sa cred, mai mult ca oricand. Pana sa ies din casa, am regizat in minte scenarii diverse. Unde esti oare?Ce faci? Zapada asternuta in strat considerabil in jurul meu si gerul patrunzator care imi intepa fata, m-au facut putin sa tresalt din visare. A fost o zi; de fapt, o jumatate de zi, 12 ore, de dimineata pana seara. Ai aparut. In sfarsit, ai aparut...
-Am spus DA!
Nu a fost nevoie sa ma alinti,nu a fost nevoie sa imi dai alte explicatii. Chimia incepuse; si totusi nu ne atingeam.
Acum, aducandu-mi aminte de tot ce s-a intamplat pana in aceasta clipa, in care scriu, stiu doar ca ti-e bine, stiu doar ca e primul tau “festival de simturi” intitulat “Valentine’s Day” in care iti zambeste sufletul cu adevarat. Se bucura. Stiu ca nici un cadou material nu te impresioneaza, pentru ca asa esti tu...Stiu doar ca ti-ai dori ca firisoarele subtiri prin care iti pulseaza sange, firisoare ascunse in buzele tale, sa simta vibratia, caldura si umezeala dulce a sarutului meu. Nu mai esti singura, iubito! A sosit momentul sa te bucuri de viata din plin. A sosit momentul sa lasi stralucirea inimii tale sa ma inunde. Sunt al tau! Si totusi nu pot sa nu ma gandesc cat de frumos graiai, timid, inocent:
-Am spus DA!
duminică, 12 februarie 2012
Winnie, The "P"
-Lipiciosule? Cat faci tu baie pot sa pregatesc masa?
-Nu. O pregatim impreuna.
-Da, dar as vrea sa fac si eu un dus dupa tine...
-Nu e nici o problema. Pregatim dupa aceea; abia ne vine pofta de mancare mai bine.
-Bine dragul meu.
Intrase peste mine:
-Scuza-ma o clipa, te rog! Uite ce am luat!
Incerca sa para serioasa insa cand a realizat ca am vazut ce tine in mana, o bufnise rasul. Nu o credeam in stare dar totusi cumparase leucoplast.
Am terminat repede iar cand s-a dezbracat ea si a intrat in cada, am adus un bol mare de plastic, in care am pus doua maini de cafea macinata peste care am turnat, consistent, niste ulei de masline. Gasise o noua retea de tonifiere a pielii si ii cerusem permisiunea sa ma ocup eu de ea. Am luat din bol compozitia si am inceput sa o ung delicat pe maini, pe coate, apoi pe burtica, pe picioare, pe genuchi, pe coapse. Arata foarte ciudat. Parca facea parte dintr-un trib, in cine stie ce ritual. O bufnise rasul. Lua cu degetul de pe burta, din stratul gros si ma manji pe nas. Am sarutat-o cu foc, pentru ca ma incanta foarte tare atunci cand era bine-dispusa si toata, un zambet.
Dupa ce am mancat, ne-am intins in pat in Camera Noastra. Vedeam pe noptiera leucoplastul si se uita la mine ca si cum ma intreba daca sunt sigur de ceea ce am hotarat.
-Off, draga mea. Uite, nu e nevoie. Chiar nu e nevoie. Mai presus de orice, stii cat de mult te respect, pentru ca meriti.
Am strans-o in brate si am apucat-o cu o mana de spate, de mijloc. I-am acoperit spatele, sa ii fie cald, sa ii fie bine. Am invelit-o apoi.
-Ma dor obrajii, imi zise putin timid, de teama sa nu starneasca din nou valuri de ras reciproc.
-Nu pot sa zic decat ca esti minunata. Esti minunata!
Exista un respect "colosal". Aveam de indeplinit o "misiune". Aveam de respectat un "pact". Aveam de depasit orice scenariu de film si, cu increderea pe care mi-o acorda, sunt sigur ca vom reusi. Sunt sigur!
Un miros puternic de cafea imi inunda narile. Zambeam. Am deschis usa la baie si mirosul deveni din ce in ce mai puternic. Eram bucuros. Avea o noua aroma pe piele si era atat de placuta. In plus, tratamentul isi facuse efectul si avea o piele mult mai fina ca de obicei. O adoram!
-Nu. O pregatim impreuna.
-Da, dar as vrea sa fac si eu un dus dupa tine...
-Nu e nici o problema. Pregatim dupa aceea; abia ne vine pofta de mancare mai bine.
-Bine dragul meu.
Intrase peste mine:
-Scuza-ma o clipa, te rog! Uite ce am luat!
Incerca sa para serioasa insa cand a realizat ca am vazut ce tine in mana, o bufnise rasul. Nu o credeam in stare dar totusi cumparase leucoplast.
Am terminat repede iar cand s-a dezbracat ea si a intrat in cada, am adus un bol mare de plastic, in care am pus doua maini de cafea macinata peste care am turnat, consistent, niste ulei de masline. Gasise o noua retea de tonifiere a pielii si ii cerusem permisiunea sa ma ocup eu de ea. Am luat din bol compozitia si am inceput sa o ung delicat pe maini, pe coate, apoi pe burtica, pe picioare, pe genuchi, pe coapse. Arata foarte ciudat. Parca facea parte dintr-un trib, in cine stie ce ritual. O bufnise rasul. Lua cu degetul de pe burta, din stratul gros si ma manji pe nas. Am sarutat-o cu foc, pentru ca ma incanta foarte tare atunci cand era bine-dispusa si toata, un zambet.
Dupa ce am mancat, ne-am intins in pat in Camera Noastra. Vedeam pe noptiera leucoplastul si se uita la mine ca si cum ma intreba daca sunt sigur de ceea ce am hotarat.
-Off, draga mea. Uite, nu e nevoie. Chiar nu e nevoie. Mai presus de orice, stii cat de mult te respect, pentru ca meriti.
Am strans-o in brate si am apucat-o cu o mana de spate, de mijloc. I-am acoperit spatele, sa ii fie cald, sa ii fie bine. Am invelit-o apoi.
-Ma dor obrajii, imi zise putin timid, de teama sa nu starneasca din nou valuri de ras reciproc.
-Nu pot sa zic decat ca esti minunata. Esti minunata!
Exista un respect "colosal". Aveam de indeplinit o "misiune". Aveam de respectat un "pact". Aveam de depasit orice scenariu de film si, cu increderea pe care mi-o acorda, sunt sigur ca vom reusi. Sunt sigur!
Un miros puternic de cafea imi inunda narile. Zambeam. Am deschis usa la baie si mirosul deveni din ce in ce mai puternic. Eram bucuros. Avea o noua aroma pe piele si era atat de placuta. In plus, tratamentul isi facuse efectul si avea o piele mult mai fina ca de obicei. O adoram!
sâmbătă, 11 februarie 2012
Te linistesc eu!
Era seara. Vorbeam de zeci de minute bune. Atitudinea din jurul meu era superficiala si oricat incercam sa explic logic, era in zadar. Ea stia ca vreau sa fac un bine insa rabdarea ma parasea. Se apropie de mine, ma stranse de mana si, din priviri, imi ceruse sa o urmez. M-a scos din aglomeratie, eram singuri, era liniste; o liniste aburinda. Imi puse capul pe sanii ei, incepuse sa ma mangaie delicat pe urechi si obraji. Ma saruta pe crestetul capului si zise simplu:
-Te linistesc eu!
Ma simteam depasit de ea. Orice atitudine am avut in jurul ei in ultimul timp, orice i-am spus, ea a fost persoana potrivita la momentul potrivit. Am revenit si le-am spus tuturor o minciuna, sa pot pleca mai repede. Ea zambea. Ne-am intors in Locul Nostru Special. Ne-am cufundat in intuneric, in simtiri, in emotii, in bucurii. Ne-am cufundat intr-o noapte blanda....Si, a reusit sa ma linisteasca...
-Te linistesc eu!
Ma simteam depasit de ea. Orice atitudine am avut in jurul ei in ultimul timp, orice i-am spus, ea a fost persoana potrivita la momentul potrivit. Am revenit si le-am spus tuturor o minciuna, sa pot pleca mai repede. Ea zambea. Ne-am intors in Locul Nostru Special. Ne-am cufundat in intuneric, in simtiri, in emotii, in bucurii. Ne-am cufundat intr-o noapte blanda....Si, a reusit sa ma linisteasca...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
